Copilul cu vise

De când era mic, copilul visa că atunci când crește mare, să devină mare.

Și așa, s-a apucat de citit. Și ce să vezi? A trăit atât de multe povești, atât de multe personaje, încât, fascinat fiind, a devenit foarte repede iubitor de lectură. Citind, a reușit să scape din cotidian, să trăiască viețile multor personaje, să râdă, să plângă, să se distrugă și să-și recapete forma.

A citit atât de mult, încât la un moment dat, s-a văzut ceva. Influența persoanelor reale și fictive. Și visul lui a devenit mai mare.

Cu timpul, crescând mai mare, visele se întrepătrundeau, se legau și se dezlegau, se doreau și se urau, dar visul cel mare, era ocrotit cu mare grijă.

Și a crescut mai mare și a citit și mai mult, până în momentul în care personalitatea ia fost alterată de persoanele fictive și reale. Cine e el și ce vis are? Se tot întreba, și se măcina.

Și atunci s-a oprit din citit.

Și a crescut mai mare.

Credea că s-a descoperit, credea că personalitatea lui e a lui și numai a lui. Credea că viața e frumoasă și fără oamenii fictivi. Se redescoperise. Până când ?

Până în momentul în care a citit. Până în momentul în care fericirea lui nu s-a putut deosebi de fericirea eului, până ce bucuria și zâmbetul puteau fi încurcate, până când frica era atât a lui cât și a eului. Moment în care frica și-a spus cuvântul, și frica a rămas. Monștrii hidoși ce se ascund sub paturi, creaturi supranaturale ce îți modifică realitatea, frica, ce îți metamorfozează prezentul.

Și a crescut și mai mare, și visul…

Și nu s-a mai oprit. Realitate și ficțiune, unde e diferența? Unde e influența?

Cu cât creștea mai mare, visul și cititul se contopeau, deveneau un întreg. Cum să le despartă? Cum să le distingă?

Și a crescut mare. Și a devenit mare? Visul său proiectat pe mii de stele și bucăți de hârtie? Secunde împrăștiate, minute adunate, zile nenumărate, săptămâni plânse, luni de bucurii și ani plini de speranță. Pentru că a crescut mare, și pentru că frica nu l-a părăsit niciodată.

Acum ce este, unde este, când este?

Este el bătrân, este el tânăr, este voiciunea vieții și tristețea a tot, este plânsetul fecioarei și râsul copilașului, este tot și tot este el.

Crescând mare, și-a împlinit visul de a deveni mare?

Advertisements

TIMFLORALIS 2018 #Timișoara

31682564_1758548004206828_1066041647717941248_n

În acest week-end, centrul Timișoarei a fost împodobit cu mii de flori, deoarece a avut loc evenimentul Timfloralis ediția din 2018.

Pentru că afară era o vreme minunată, am ieșit la plimbare pentru a admira minunățiile colorate și parfumate. Nu am fost dezamăgită!

Tot locul a fost plin de culoare și împânzit de un miros superb. Am avut o senzație de relaxare și exaltare în același timp.

31531128_1758548270873468_8847338609183817728_n

Ca orice femeie căreia îi plac florile, am fost absorbită de multitudiea lor și de aranjamentele ce îți furau privirile la fiecare pas.

Vă las în continuare să admirați frumusețea.

31648459_1758548347540127_7278616991324176384_n

31674111_1758548407540121_8815345904602054656_n

31658035_1758548280873467_1531365456902881280_n

31531206_1758548207540141_1831523124739309568_n

O seară faină tuturor!

Mi-am pierdut inspirația

De ceva timp mi-am pierdut inspirația, motivația. Nu am un momemnt anume, nu știu exact când s-a întâmplat, sau ce a declanșat această avalanșa de sentimente și gânduri, cert e că s-a întâmplat.

Sunt momente când totul ți se pare prea mult, când totul are un sens pe care tu nu îl înțelegi, cand totul devine confuz, iar cercurile vicioase ale vieții reintră în acțiune.

Sunt momente când te întrebi ce să faci și cum să faci ca totul să fie bine. Cum să reacționezi și cum ai fi putut reacționa. Nu sunt momente grele, sunt momente confuze, unde motivația și inspirația vieți parcă au dispărut.

E cineva pe care sa dai vina? Nu. Este un conglomerat de momente, acțiuni și sentimente care se adună încet încet și te lasă fără inspirație.

Muncim mult pentru ceea ce ne dorim, sacrificăm timp și plăcerea vieții pentru asta. Ne prindem de o latură confuză și îl luăm pe “nu știu” în brațe și apoi ne întrebăm de ce. Uităm să iubim la intensitate maximă și credem că acest lucru nu e de noi. De ce ? Pentru că ne-am pierdut inspirația.

Azi îmi caut inspirația și am folosit acest cuvânt de nenumărate ori până acum pentru că ori nu o găsesc, ori nu o mai văd, ea fiind acolo și nereușind să ajungă până la mine.

Am pălăvrăgit atât de mult, încât nici eu nu mai știu de unde am avut atât de multă inspirație! :)) Funny, right?

Soarele a răsărit, căldura a venit, inspirația se strecoară ușor printre toți atomii și toate moleculele universului.

Sunt pregătită și o îmbrățișez cu brațele deschise și cu inima plină de iubire!

Sunt pregătită să-mi regăsesc inspirația!

January wrap up #2018

Bună dragilor! 

Azi este o zi superbă, numai bună de a scris articole. Vreau să vă spun câteva cuvinte despre cărțile pe care le-am citit luna aceasta.

Inițial plănuisem să citesc 2 carți în fiecare lună pentru că anul acesta la facultate este un an plin și destul de greu. Dar mi-am făcut timp de citit și am reușit să termin 3 cărți.

Prima carte citită a fost ,,Expertul seducător” ultimul volum din trilogia Ticălosul seducător de Christina Lauren. A fost o carte ok, numai bună de citit printre examene. A fost o carte de dragoste ce a urmărit personaje secundare din primul volum. Nu știu ce să vă spun mai multe, în afara faptului că am avut parte de dragoste și decizii luate când ți se aprind călcâiele. A fost o carte bunicică și o recomand celor care vor o zi de relaxare cu o cafea bună. 

A doua carte citită a fost “Ispita atingerii tale” de Teresa Medeiros.

Face parte din colecția Iubiri de poveste și știți că mie îmi place tare mult această colecție. Sunt o mare fană a poveștilor de dragoste din Anglia victoriană. Sunt îndrăgostită de poveștile de dragoste cu contese și rochiile lor minunate și castelele de la capătul Angliei.

Nici această carte nu a fost diferită, deși a avut o notă de mister destul de mare. La un moment dat mi-am dat seama ce se întâmplă, dar asta nu m-a făcut să nu o îndrăgesc la fel de mult. 

Pot spune că aceste cărți sunt o plăcere nevinovată și le citesc cu mare drag când pun mâna pe ele. Sunt lecturi ușoare, pline de suspans și multă iubire. 

Următoarea carte și ultima luna aceasta este “Secretul” de Rhonda Byrne.

Această carte ne vorbește despre Secretul pe care îl poți folosi să îți îmbunătățești viața. 

Am învățat foarte multe din această carte și cum aveam nevoie de o carte de dezvoltare personală care să îmi pună mintea și trupul la lucru, astă a venit ca o mănușă. O recomand din toată inima! Aveți foarte multe de învățat din ea, și de pus în practică, normal. 

Cam atât pentru azi, acestea au fost cărțile citite luna aceasta. Ați citit vreo carte din cele prezentate? Ce părere aveți? 

Voi ce mai citiți?

Să aveți o zi la fel de minunată ca voi!  

Favoritele lunii Ianuarie #2018 

Bună dragilor! 

Azi am să vă spun câteva cuvinte despre produsele pe care le-am folosit cel mai mult luna aceasta și de care m-am îndrăgostit iremediabil. 

Am primit Fondul de ten timp pudră de la Kat von  de Crăciun și de atunci îl folosesc în fiecare zi și pentru a-mi seta fondul de ten lichid și singur în zilele în care optez pentru un look natural. Pur și simplu este genial! Are o textura ușoară, nu are acoperire mare, e o pudră care uniformizează culoare pielii. Nu este prafoasă și are un miros subtil. Nu pot să mă abțin, pur și simplu îl ador. 

Și pentru că aveam nevoie de un tuș, am decis să îi dau o șansă tușului L’Oreal . Uuu, deci are o textură cremoasă și se lucrează așa de ușor cu el, cum să nu îl ador? În sfârșit am găsit un produs cu care pot lucra ușor și care mi-a urcat standardele eyeliner-ului. Sunt tare încântată! 

Pam pam pam! Culoare, culoarea aceasta este… nu am cuvinte! Am căutat aceast ruj de mult timp și când tocmai l-am găsit, ghiciți ce, nu aveau această culoare. Și apoi așteaptă și așteaptă și până la urmă am pus mâna pe el. Doamne, în fiecare zi port acest ruj! 

Și pentru că am vorbit foarte mult numai de produse de make-up, m-am gandit să vă arăt și cartea mea preferată, și anume: 

Doamne cât de mult mi-a plăcut și câte lucruri am învățat din ea. Plănuiesc să o mai citesc de muuulte muulte ori de acum înainte. 

Cam acestea sunt preferatele acestei luni. Voi ce produse ați îndrăgit luna aceasta? Dar cărțile care v-au intrat la inimă?

O zi faină să aveți! 

Dezvoltare 

Bună dragilor! 

Azi vreau să povestim puțin, să vă spun ce îmi trece mie prin cap în momentul acesta, bune, rele, cum or fi ele. 

Anul 2017 a fost un an plin, de-a dreptul plin. Am avut parte de multe schimbări. 

În primul rănd, modul meu de a gândi, de a reacționa la anumiți factori s-a schimbat. Nu în mod radical, dar s-a schimbat. Încă mai lucrez la asta și sper că pe zi ce trece voi deveni o persoana de care voi fi și mai mândră. Și acum sunt mândră de realizările mele pe toate planurile. Sunt în plină dezvoltare mintală și asta mă sperie câteodată. Îmi inindă mintea cu îndoieli și asta e un lucru bun. Cine nu e speriat de schimbare? Sunt terifiată, dar în același timp încântată. 

Citesc mai mult, mă documentez mai mult decât o făceam înainte și tot odată pun în parctică ceea ce învăț. Viața este ceva de care toți ar trebui să ne bucurăm. Este un cadou pe care trebuie să îl fructificăm. Asta fac în momentul de față. Îmi fructific cadoul. Mă dezvolt. 

Sunt anumite momente care ne fac slabi sau puternici, noi alegem calea. Nu putem alege momentele și lucrurile care se întamplă, dar putem alege cum reacționăm la ele. 

Sunt un om mai bun, mai iertător, mai profund, mai pozitiv, mai plin de viață. Sunt omul proiectat din reacțiile prezentului. 

Am un țel în viață, un obiectiv pe care sunt în curs de a-l îndeplinii. Pași mici, timp, efort psihic și fizic, asta cere țelul meu. Sunt pregătită să dau tot ceea ce e mai bun din mine. Aprobarea de care am nevoie este a mea, și numai a mea. Sunt de acord cu mine și mă susțin în totalitate.  

Totul a devenit foarte profund, dar simțeam nevoia să ma descarc. Cum am mai spus a fost un an plin. Dar mi-am deschis mintea și sufletul pentru evoluția mea ca om. Pace, liniște, ordine, speranță și nu în ultimul rănd, și cred că cel mai important, iubire. Iubire de sine, iubire pentru ceilalți. Iubirea, asta e calea pe care vreau să merg. Iubirea este cheia pentru un sine și o lume mai bună. Iubirea construiește poduri și legături. 

Să aveți o zi la fel de minunată ca voi! 

November wrap-up #2017

Bună dragilor! 

Știu că este destul de târziu pentru acest articol și că ar fi trebuit să apară la începutul lunii, dar am avut câteva probleme tehnice și nu am reușit să îl scriu mai repede. Dar nici acum nu este prea târziu după părerea mea. Și să lăsăm vorba multă și să ne întoarcem la cărți. 

În Noiembrie am reușit să citesc trei cărți. 

Prima este Silence (al treilea volum din seria Hush Hush) de Becca Fitzpatrick. 

Mi-a plăcut destul de mult acest volum. A fost plin de acțiune și dramă, iar în momentul acela a fistvexact ceea ce trebuie. Am fost readusă în starea de alertă pe care mi-a oferit-o această serie și mi-a plăcut mult. Ce pot spune mai mult decât să o citiți și voi? 

Apoi am citit După ce ne-am întalnit (primul volum din seria After) de Anna Todd. 

Această carte a fost plină de suișuri și coborâșuri, de sentimente amestecate, de iubire și ceartă. La un moment dat a devenit destul de frustrant să citesc și să fie totul ok ca după totul să se destrame. A fost un tumultul de multe sentimente, și deși este destul de clișeică, fata cumnte se îndrăgostește de băiatul rău, mi-a plăcut. 

Și ultima carte pe care am citit-o este și cea mai minunată. Am învățat atât de mult din ea, încât și acum o mai redeschid să mai citesc pasaje. 

Doamne, nici acum nu pot să spun cât de mult mi-a plăcut. O recomand din toată inima, aveți ce învăța din ea. I-am făcut și o recenzie și a primit 5 stele de la mine. Merita mult mai multe, oricum. 

Voi ce ați mai citit în ultima vreme? Ce recomandări mai aveți? 

O zi făina să aveți!