Muncile lui Hercule – Agatha Christie, recenzie.

Bună dragilor !

Azi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre ultima carte pe care am citit-o, și anume:

muncile-lui-hercule_1_fullsize

Am citit această carte într-o zi. Am început să o citesc în jur de 12 PM și am terminat-o cam pe la 19 PM. Cam pe atunci. Ce pot să spun ? Sunt îndrăgostită de cărțile Agathei și intenționez să fac rost de toată colecția și să le devorez, cum am facut cu aceasta.

Descriere:

Înainte de a se retrage din activitate, Hercule Poirot vrea să facă față unei provocări – să rezolve 12 cazuri care corespund muncilor clasicului sau tiz din Antichitate, cu toate că înfățișarea lui Poirot nu are nici o asemănare cu faimosul erou grec. Totuși – consideră micuțul detectic -, asemenea lui Hercule, și el a avut responsabilitatea de a scăpa societatea de unii dintre cei mai groaznici monștrii. Așadar, în perioada care precede pensionarea sa, Poirot se hotărăște sa accepte 12 cazuri – propriile munci autoimpuse. Fiecare însă intră în analele crimei drept dovezi de măietitate detectivă.

O scurtă părere:

Cartea este structurată pe 12 capitole, fiecare din ele reprezentând câte o muncă a detectivului pe care acesta dorește să o ducă la bun sfârșit înainte de a se pensiona. Acesta își alege cu grijă fiecare muncă, deoarece vrea să accepte cazurile care sunt cele mai interesante din punctul lui de vedere, cum spune el „cele care îmi pun materia cenușie la lucru”.

Să fiu sinceră, nu toate micile munci au fost pe placul meu. Unele dintre ele m-au plictisit și eram nerăbdătoare să o termin și să încep alta, cu speranța că va fi mai antrenantă. Și nu am fost dezamăgită.

Mi-a fost foarte ușor să asociez personajele cu chipuri omenești, deoarece acum ceva timp am văzut întregul serial produs după cărțile Agathei. Așadar a fost un deliciu să-mi aduc aminte de toate crimele petrecute și de agila materie cenușie a bondocului detectiv.

Per total, a foat o care foarte bună, antrenantă, cu situații cât se poate de ciudate, cu personaje și mai ciudate decât situațiile și locuri superbe. O recomand cu mare drag celor care au nevoie de puțin mister înglobat în viața de zi cu zi.

Voi ce cărți ați citit de la acestă atoare ? Ce îmi mai recomandați ?

Zi faină tuturor !

Becks merge la școală – Cristina Boncea, recenzie.

Bună dragilor ! Long time, no see.

În sfârșit reușesc să scriu o recenzie. Nu am mai scris niciuna până acum pentru că nu cred că pot să îmi adun gândurile în fraze coerente. Dar, pentru ca o scriitoare tare faină mi-a trimis e-book-ul cărții ei, am zis că trebuie să o fac și pe asta.

Așadar, lăsând la o parte toată vorbăria inutilă, am să vă spun câteva cuvinte despre această carte.

image1

Descriere:

Dupa ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperita de unchiul lor, gemenele Becks si Hyena sunt obligate sa se desparta. De data aceasta, Becks pleaca la liceu in Anglia. Pentru ea, scoala insa nu va fi decat un pretext pentru a experimenta cat mai mult – de la sex dezinhibat, pana la dragoste si prietenie – totul departe de casa, de Hyena si de mediul familiei sale… ciudate. Detestata de cercul noilor colege, acceptata asa cum este, in cele din urma, dar si indragostita de tanara Natty, Becks incearca sa afle raspunsuri clare la intrebarile aparent inexplicabile care au condus-o pana in acest moment al vietii sale. Ce are de facut? Ce inseamna normal si ce nu? Care sunt limitele? Care este adevarul? Poate fi oare el aflat? Si cu ce riscuri?

“Dupa ce a starnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a multumit doar sa stea pe margine si sa priveasca, ci a dus povestea mai departe, in stilul ei deja bine conturat, fara compromisuri: Becks merge la scoala este si mai indrazneata, si mai socanta pentru ipocriti, cu umor si mesaj pe care va trebuie sa le descoperiti cu fiecare pagina. In romanele Cristinei nu gasesti nimic din ce e superficial, usor, la indemana pentru toata lumea, ci dimpotriva – gasesti exceptiile, renegatii, pe cei diferiti, neincadrati in tipare. Sunt despre libertate, pana la urma. Libertatea pe care nu o vei gasi niciodata ascultand de ceilalti. Nu sunt doar carti pentru adolescenti, sunt pentru oricine crede ca literatura trebuie sa-ti spuna adevaruri, nu sa te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Scurtă părere:

Am citit acestă carte cam în trei zile, cam așa. Este destul de scurta, se citește foarte repede, are suspans, acțiune, romance, dramă, ce ai putea dori mai mult ?

Fiind al doiea volum al seriei Octopussy, nu pot să mă bag în prea multe detalii, dar vă pot spune în mare despre ce este vorba.

Acțiunea se petrece preponderent pe meleagurile Angliei, unde Becks își duce veacul la o șscoală de fete cu internat, dorindu-și să învețe pentru a deveni medic veterinar. Pe de altă parte, Hyena a rămas în București, unde învață la un liceu de stat. După această despărțire, relația dintre gemene începe să se șubrezească. Iar de aici totul i-a o întorsătură drastică.

Mi-a plăcut foarte mult, deși la început am fost puțin cam sceptică în legătură cu acestă serie. Am o minte deschisă la n lucruri, dar tema seriei, ma speria puțin. Sfat pentru cei care nu au citit încă să nu cumva „să judecați cartea după copertă”, pentru că ce se ascunde dincolo de acesta este profund, bine conturat și este, în același timp, o ove adolescentină, cred eu, neînțeleasă.

O recomand cu mare drag și, nu în ultimul rând, Bravo Cristina ! Ai făcut o treabă super cu cel de-al doilea volum al seriei. Aștept cu nerabdare să citesc și volumul final.

Zi faină tuturor !

 

Recomandarea săptămânii #13

Bună dragilor !

Azi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre o serie de cărți pentru adolescenți, și anume:

Galaghher

Bun. Am citit prima carte din această serie acum ceva timp, cred că au trecut în jr de doi ani. Și m-am hotărât, subit, să mă apuc și de restul pentru că stăteau prea frumos pe raftul cărților necitite. Și așa am reușit să citesc ultimele trei volume din serie în cinci zile. Sunt tare uimită ! Este un record pentru mine.

Dar, revenind, pot spune că au fost chir drăguțe. Bine, acum nu pot să le spun altfel. De ce ? Pur și simplu, chiar așa au fost.

Se citesc ușor și repede, au acțiune, au suspans, au dramă, au cam de toate. Nu le pot cataloga ca și cărți bune, dar mie una, chiar mi-au plăcut, lăsând la o parte faptul că în unele momente eram „Poftim ? Serios? Chiar crezi că asta se poate întampla în viața reală ? Hai să fim serioși.”

Per total, cred că merită 3,5 steluțe pe goodreads, deși pe fiecare în parte le-am notat diferit.

Recomand această serie acelora dintre voi care au poftă de o lectură ușoară, draguță și amzantă.

În momentul de față citesc „Adam și Eva” de Libiu Rebreanu și sunt tare fascinată de tot ce se întâmplă. O să scriu cateva cuvinte și despre ea, după ce o termin, într-o postare viitoare. Dar până atunci, voi ce mai citiți ?

Seară faină tuturor !

Cremă pentru mâini cu glicerină – yay or nay ?

Bună dragilor ! Ce mai faceți ? Eu am avut o zi foarte neproductivă. Nu am ieșit deloc din casă, doar am mancat și am dormit. Dar să trecem la lucruri mai serioase.

Azi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre Crema pentru mâini cu glicerină de la Farmec. IMG_4709

De obicei nu folosesc cremă penru mâini. Sunt convinsă că nu e benefic pentru pielea mea, mai ales expunându-le la frigul acestei ierni. Sunt o leneșă incurabilă, cum îmi vindec această „boală”?  În apărarea mea, spun că am folosit această cremă în fiecare seară în ultima saptămână și face minuni! Sunt foarte încântată că am ales-o.

Are o textură foarte grasă și hidratează în profunzime. După ce o folosesc, pielea rămâne mole și catifelată. Nu îmi lasă senzația de „greu” mâinilor și nu e nici lipicioasă. Singura mea problemă la ea, este mirosul. Nu e foarte plăcut pentru mine, dar compensează celelalte calități. Cu siguranță are un YAY din toată inima.

Este un produs care își merită toți banii și îl recomand cu căldură !

Seară faină !

Un scurt update.

Buna dragilor !

Azi am sa va povestesc cate ceva despre ce s-a mai intamplat in ultimele cateva luni. Nu am mai postat, am luat o mica pauza, fara vreo explicatie si o scuza concreta. Am simtit nevoia sa ma concentrez pe alte lucruri si am descoperit niste pasiuni mai vechi pe care le-am alungat acum ceva vreme. Dar, am reusit sa ma transform cate putin, atat sufleteste cand si in planul gandirii.

Sunt in anul I la facultate, la Biochimie. Acum cateva zile am terminat primul semestru si prima sesiune. Prima sesiune ? Groaznic… Multe examene, mut de invatat, prea putin timp intre ele. Dar am reusit sa trec cu bine de sesiune, sunt multumita de mine si de rezultatul obtinut. Acum sunt in vacanta si incerc sa-mi reincarc bateriile pentru noul semestru.

Am avut parte de experiente de neuitat, si bune si rele. Faptul ca sunt in alt oras, imi da impresia ca sunt oarecum independenta. Am cunoscut oameni frumosi, am legat prietenii, care dupa parerea mea o sa dureze o vesnicie. Este foarte frumos, dar si solicitant. Planul sentimental ramane un secret, este numai si numai la meu. (Incredibil!)

Am inceput sa lucrez mai mult la ingrijirea fetei si a corpului, la make-up si oarecum si la stile. M-am hotarat sa extind planul blog-ului si sa scriu despre variate subiecte, printre care si acestea.

In rest, la capitolul lectura stau cam prost. Nu am avut timp sa citesc foarte mult. De fapt, mint ! Am avut timp, intotdeauna este timp, doar ca am fost obosita sau nu am avut pofta sa citesc. Cert e ca nu am citit nimic care sa-mi ramana in minte si poate si de aceea am lasat-o mai moale. Dar am planuri mari pentru vacanta aceasta, am cateva carti la activ pe care as vrea sa le termin si inca multe altele care stau peTBR-ul meu de ceva vreme, dar nu se atinge nimeni de ele.

Am multe panuri pentru anul acestea si vreau sa imi gasesc intotdeauna motivatia sa reusesc sa fac mai mult si mai mult.

Voi ce mai faceti ? Ce ati mai citit ?

Zi faina tuturor !

 

Recomandarea săptămânii #12

Bună dragilor !

Tocmai am terminat de citit cea mai bulversantă, magică și tumultoasă carte. Trebuia neapărat să vă spun câteva cuvinte despre ea, înainte să o includ într-o postare despre cărți citite.

Pam pam pam :

tn1_musso_-_ce_as_fi_eu_final_q

Descriere:

Inima Gabriellei este sfâșiată între două feluri de iubire. Cea pentru tatăl ei și cea pentru Martin, bărbatul de care s-a îndrăgostit cândva. Primul este un polițist pasionat de meseria lui, celălalt – un hoț celebru. Însă amândoi au dispărut cu cincisprezece ani în urmă. Într-o bună zi, la aceeași oră, tatăl rătăcitor și iubitul rămas pe un alt continent reapar, în chip straniu, în viața ei. Curând, Gabrielle își dă seama că cei doi sunt prinși într-o cursă mortală.

Destinele lor nu pot fi separate. Cine va fi salvat ?

O mică părere:

Uau !

Nu, știu că nu așa e indicat să începi a-ți exprima o părere, dar sincer, asta cred eu despre această carte.

Să vă explic.

La început e o poveste mai domoală, cu multe cugetări despre trecut, frânturi de amintiri, nu prea m-am împăcat foarte bine cu ea. Prea siropoasă pe alocuri, puțină acțiune aruncată ici pe colo. Dar, pe parcurs mi-a trezit un sentiment. Nu știu cum să-l numesc, nu cred că are un nume. E sentimentul acela când îți place o carte, dar în același timp o detești. Acel sentiment de love-hate la prima citire.

Sunt așa bulversată. Anticipam un final, apoi într-o singură pagină s-a destrămat totul. Tot firul poveștii, personajele, o întorsătură la 180 de grade. Finalul – mind-blowing ! Mă așteptam ? Nu. M-a lăsat fără cuvinte.

Bun, ce ambiguu sună tot ce am spus până acum. Dar, nu vă pot spune multe, mai multe decât descrierea. Trebuie să aflați siguri, trebuie să citiți această carte.

Știți care este paradoxul ?

M-am apucat să citesc această carte, prin iunie. Primele 20 de pagini și am lăsat-o din mână. Prea siropoasă pentru gusturile mele, îmi spuneam atunci. Ei, dacă aș fi știut eu ce impact emoțional a avut asupra mea, poate nu a amânam atât de mult.

Cert e că „Ce-aș fi eu fără tine?” e un must-read de toamnă. E perfectă pentru o zi friguroasă de toamnă, cu o cană de ceai sau ciocolată calda. Sunt o romantică incurabilă !

Și m-am lungit destul. Voi ați citit-o ? Ce cărți v-au impresionat cel mai mult și de ce ?

Aștept cu nerăbdare opiniile voastre.

Seară faină !

 

 

Un mic update.

Bună dragilor !

Aș începe prin a-mi scuza absența foarte îndelungată, deși am promis, prin Iulie, dacă îmi aduc bine aminte, că o să revin în forță. Ei bine, nu am reușit să mai scriu pe blog, pentru că am avut parte de o vară incendiară. Sincer, ăsta e cuvântul potrivit pentru aceste două luni.

Să vă povestesc câte ceva.

Prin Iulie, pe la sfârșitul lunii, am avut admiterea la medicină. Uu, s-a soldat și de această dată cu un eșec. Nu regret, pentru că acest eșec mi-a deschis porțile unui nou început. Am dat admitere la altă facultate, la un profil asemănător cu medicina, și am obținut un loc la buget. Yei !

Apoi, după tot stresul și tensiunea acumulată în decursul acestui an, a început distracția. Petreceri, ieșiri, timp petrecut împreună.. A fost o vară de vis, și o vacanță pe cinste. Pot spune, cu mâna pe inimă, că m-am relaxat și mi-am încărcat bateriile pentru noul început.

De citit, nu am citit mare lucru. Nu am reușit să mă țin de acel challenge de la începutul anului (Și anume, să citesc patru cărți pe lună), dar am citit câte două cărți în fiecare lună. O să vă povestesc câte ceva despre fiecare într-o postare ulterioară.

Am multe planuri pentru noul an și sper să mă țin de cuvânt, să am o revenire în forță.

Voi ce ați mai făcut ? Cum a fost vacanța de vară ?

Seară faină !