Read-a-thon-24 #Iunie

Știți că vă vorbeam în luna Aprilie despre acest Read a thon de douăzeci și patru de ore, pe care l-am experimentat.

descărcare

Ei bine, în luna Mai nu am reușit, dar azi reîncep experimentul. Este ora 19:00, și v-a dura până mâine, 16 Iunie, ora 19:00.

M-am decis ca în decursul acestui Read a thon, să termin de citit cartea Puterea extraordinară a subconștientului tău și să citesc partea a doua din Banchetul Nebunilor, volumul patru din seria Vampirii din Morganville de Rachel Caine. Sunt în jur de 300 de pagini. Nici mult, nici puțin, după părerea mea.

Dacă sunteți interesați de acest read-a-thon, nu vă sfiiți să-mi lăsați un comentariu și să-l ducem la capăt împreună.

Vă aștept cu drag !

Advertisements

Momente.

Pentru că sunt unele momente când totul din jurul meu se dărâmă, când totul este difuz, când simt că frica ma cuprinde, iar creierul meu nu mai poate corela cu realitatea.

Pentru că da, acele momente există. Au un debut brusc, la fel ca bolile cronice, iar intesitatea este ridicată. Este…hmm…Cum aș putea să-l explic ? Acel moment când în fața ochilor nu văd decât frică, este greu de redat în cuvinte.

fear

Și este copleșitor. Să simți neputința devine tot odată și rușinos.

Mi-e frică.

Eva.

Progres.

Te uiți în ochii mei și îmi spui că m-am schimbat, că nu mă mai recunoști, că sunt diferită.

Mă uit în ochii tăi și îți confirm asta. Da, sunt diferită. Da, m-am schimbat. M-am schimbat acum mult timp, dar nu ai observat, sau nu ai vrut, sau… eu știu ? Poate vinovăția nu te-a lăsat să vezi, dar eu m-am schimbat. Treptat, zi de zi, o parte din mine a făcut un pas, și odată cu ea și eu ca un întreg. Acest proces, continuă și va continua la nesfârșit, pentru că mi-am rezervat dreptul de a-mi permite cunoașterea eu-lui meu până la ultima suflare. Dar ce știi tu despre asta ? Ce cunoștințe ai ? Nu îți trebuie studii la nu știu ce universitate de renume din nu știu ce țară îndepărtată. Nu. Îți trebuie puțină răbdare, puțină sete de cunoaștere.

Cine a spus că v-a fi ușor ?

Acel copil drăguț și inocent nu mai e. S-a maturizat. Nu, nicidecum în totalitate. Progresează constant. Poți înțelege ?

 tumblr_mwzsus7a7L1r1s644o1_500

I’m not a child anymore. Don’t you see that ? It’s so hard to understand ?

Evelin

– Nu mai vreau, nu mai pot, nu mai rezist… Atâta durere… Încetează, te rog…

Nu mai am vlagă, am alergat destul, nu am unde să mă mai ascund. Deja îmi cunoști toate secretele.

– Te rog oprește-te. Aduci numai rău în viața mea. Din cauza ta, trăiesc într-o continuă senzație de frică și disperare. Tu nu obosești niciodată ? Te rog…

Și îți aud glasul. Îmi strigă numele. Așa suav și dulce…încât mă face să mă opresc. Mă las hipnotizată de vocea ta melodică și delicată.

-Evelin, Evelin … se aude ecoul glasului tău.

-Evelin, nu fugi de mine. Vin-o la tata, copil frumos, ți-am adus un cadou. Nu vrei să-l deschizi ? Sunt sigur că o să-ți placă.

Nu, nu vreau să vin. Nu vreau să mă atingi, nu vreau să te văd. Dar nu plec. Mă lipesc de perete și aștept. Cum poate fi mai rău decât ultima oară ?

-Evelin, draga mea, aici erai. Ți-am spun că nu este frumos să fugi de mine. Copil răutăcios.

Și îți simt palma plină de bătături arzându-mi obrazul. Și iar, și iar… Țip, plâng, te implor să te oprești. Dar mâna ta nu obosește niciodată. Încerc să fug, să îmi deprind corpul din furtuna de lovituri, dar este imposibil. Corpul meu slăbănog nu face față puterii tale. Ești matur, iar eu sunt doar un copil.

Nu mai rezist. Lacrimile sângerii îmi pătează bluza cea albă, iar durerea mă face să vad negru în fața ochilor. Vreau să dispar, să fiu doar fum, să nu mă poți atinge.

-Evelin… Îți aud râsul plin de satisfacție. Iar apoi totul este negru.

Alarma îmi spulberă coșmarul. Mă zbat și plâng. Sunt așa de neputincioasă. Imaginea ta nu dispare. Aparții unui trecut îndepărtat, dar mă bântui și azi. Îmi distrugi viața și sufletul.

Evelin a murin în ziua în care am plecat din casa aceea. Azi, azi sunt Eva, dar amintirile au rămas intacte.

tumblr_mjbegb5C021rkuhzio1_500

Eva.

 

Sunetul dorinței.

Cerul era de un cenușiu aspru. Marea era învolburată. Vântul își croia drum printre volanele frustei.. Nu ploua, dar era frig. Iar frigul acela indestructibil îmi mângâia măduva spinării, gâdilând-o.

Stăteam pe malul apei aproape nemișcată. Eram atentă la mișcarea uniformă a valurilor. Vedeam disperarea mea oglindită în mișcarea lor. Vedeam cum se agită, căutând disperată liniștea. Vedeam spaima din ochii ei.

Bâzâitul telefonul mă trezește din reverie. Răspund.

– Bună, frumoaso.

Ah, acea voce, acea voce dură, arogantă ș sexi. Picioarele mi se înmoaie, iar mâna liberă caută frenetică un colț de piatră de care să se agațe.

– Da ?

– Ai douăzeci de minute să vi la motelul de la ieșirea pe auto-bandă.

– Nu … Nu acum. Azi este ziua mea liberă.

– Acum frumoaso. Nu mă face să vin după tine, spune răgușit și plin de violență.

– Dar …

Și închide.

Dar e ziua mea liberă. Azi. Azi mă relaxez. Azi nu o aud pe Alice plângându-se de clienții nesimțiți și pe Sasha sporovăind despre cât de sexi este clientul ei fidel. Azi vreau să-mi aud propria voce răsunând în văzduh. Azi sunt liberă. Nu plec de pe plajă. Din pură încăpățânare, mă pun pe nisipul umed și îmi aprind o țigară.Fumul mă liniștește cât de cât, dar se termină repede.

Cinci minute mai târziu alerg spre apartamentul meu. Un taximetrist claxonează.

-Bou, naibii ! Nu, azi nu am chef de nesimțiți. Azi e ziua mea liberă. Țip cât mă țin plămânii.

Ajung în fața ușii. Cu stupoare realizez că este deschisă. Acum nu mai judec. Mi-e frică, creierul meu mă îndeamnă să plec, dar instinctul, instinctul îmi spune că ce mă așteaptă de partea cealaltă e izvorul imaginației mele. Nimic nu e așa rău.

Dacă e un necunoscut ? Dacă e hoț ? Dacă te violează ? Dacă te omoară ? Șiruri de gânduri împrăștiate. Unele țipă așa de tare încât, pe moment, surzesc.

Nu …le alung din minte și deschid. Te văd.

Ești acolo, jucându-te cu trabucul din colțul gurii. Ești acolo, așteptând. Totul în jurul tău emană sexualitate. Totul pare șters.

Ochii tăi plini de dorință îmi ard carnea fragedă.  Sunt vrăjită de splendoarea apariției tale și tot odată, șocată. Mă topesc sub privirea ta, iar sigurul meu fir de rațiune dispare. Dorința, foamea, pun stăpânire pe corpul meu. Sunt a ta.

tumblr_mho05vXqw01qkyv4fo1_500

Eva.

Șocul incertitudinii.

Ești ușor amețit. Văd asta din zâmbetul tâmp ce ți s-a așternut pe față și din faptul că odată la doi pași te împleticești în propriile-ți picioare. Ești haios, așa amețit.

Poate am făcut o prostie venind, dar la telefon păreai destul de speriat. Mi-ai spus vrute și nevrute, dar ceva mi-a atras atenția. I-ai pronunțat numele mai mult în șoaptă, ca și când m-ai lăsat pe mine să îmi dau seama despre ce este vorba. Păreai de-a dreptul înfricoșat. Poate te-a amenințat, poate chiar o să treacă la fapte.

Oliver, Oliver se supără foarte greu. Trebuie să-l calci pe coadă de foarte multe ori ca să reacționeze cumva. Trebuie să fi făcut tu ceva. Trebuie. Altfel nu-mi explic frica ta subită de el.

Mai mergem câțiva pași și te oprești în fața unei bănci. Te așezi nătâng și începi să bolborosești.

Doamne, vorbește și tu mai tare ! 

-Eva, Eva, te rog să mă ierți, te rog … Nu a fost … Nu am vrut … Nu te supăra … Este nervos, vine, Iartă-mă, te rog.

-Sfinte ! Ce ai mai făcut și de data asta ?

-Am, am dat-o în bară rău de tot. Am, am … Oliver …

Da, el e Luke. Are 13 ani și are un anturaj foarte prost. E fratele lui mai mic. Fratele vitreg. E scund, slăbuț, are ochii de un albastru electrizant, la fel ca el și părul roșcat. Numai ochii i-a moștenit de la tată și poate și impulsivitatea, poate și plăcerea pentru alcool. La 13 ani, Luke arată groaznic. Slab, numai piele și os și fără pic de vlagă. Stă mai tot timpul beat și fumează mai mult de trei pachete pe zi. E o epavă. Câteodată îmi aduce aminte de…de mine. Nu suntem foarte diferiți. Amândoi am avut, și avem demonii noștri.

-Luke ! Calmează-te ! Trace aer adânc în piept și încearcă să-mi povestești ce ai făcut.

-Eva, Eva, te rog să mă ierți… Nu a fost … Nu am vrut … E numai și numai vina mea. O să mă omoare. E tata… Era cu Oli. Vorbeau. Am tras cu urechea. Am auzit. Am auzit tot. N-am mai suportat.

-Ce ai auzit ? Ce s-a întâmplat între Oliver și tatăl vostru ?

-N-am mai putut … Am stat ascuns după ușă și când a ieșit am împins. Și apoi numai sânge … Eva, Eva, iartă-mă … Era prea mult …

-Luke ! am strigat cât am putut de tare. Luke ! l-am luat de față și am început să-i dau palme. Luke ! Ce ai făcut ?!

Plâng. Plâng așa de tare, încât sughițurile îmi taie răsuflarea. Dacă …

Capul îmi vuiește, genunchii nu mai rezistă. Cad. Las întunericul să preia controlul. Vreau să leșin. Vreau ca el să nu mai vorbească. Vreau să-mi fi ascultat instinctul, să nu fi venit după el. Vreau să tacă, dar el continuă să își ceară scuze, să bolborosească despre cum nu a vrut, despre cum nu a mai putut, despre aceeași demoni care-l bântuie.

tumblr_mz6xgb4Kgb1qlllrro1_500

Oliver …

Cuvinte înșirate anapoda.

Nu știu cum să mă exprim. Poate aceste sentimente nu sunt făcute să fie exprimate prin cuvinte. Poate doar puțină smiorcăială o să ajute, sau poate nu.

Sunt tristă, sau poate sunt supărată. Sau poate amândouă. E un sentiment concret, dur, fără masca zâmbetului de fericire pe care trebuie să-l afișez pe ici, pe colo. E dur și răscolitor. Ajunge până în măruntaiele corpului și le zdrobește. Se încolăcesc în jurul unui ax imaginar și se strâng. E dureros. Persistă.

Ajung într-un punct, în care pur și simplu nu mai pot. Se adună. Încet, încet, zi de zi, lună de lună, an de an. Se acumulează din ce în ce mai mult, iar câteodată acea durere se strecoară printre gratiile construite de mintea mea. Și pulsează înăuntrul meu la foc mic. 

Nu știu de ce acum, sau de ce aici. Cert e că așa a fost să fie, sau poate nu. Poate aberez, poate nu e așa, dar cuvintele și-au pierdut sensul, iar eu spun stop aici. Aici și acum gândurile și sentimentele mele se opresc. Încetează rotirea și se calmează. Aici și acum se duc cuminți spre colțul unde aparțin, fără comentarii, fără mormăieli. Aici și acum, începe sortarea. O să dureze mult timp. Acum e doar începutul. Începutul unei schimbări. Începutul Evei. 

 tumblr_mfa88sxtcq1rdrcgto1_500