August Wrap up.

august-wrap-up

Bună tuturor !

Azi este o zi ploioasă, mohorâtă și numai bună pentru un mic post. Am lipsit ceva timp, pentru că de, a fost vară, am avut practică pentru facultate, am lucrat și am colindat prin țară.

Dar, să revenim la subiect. Azi, vreau să vă spun cateva cuvinte despre cărțile pe care le-am citit eu în luna August. Și pentru că am mers mult cu autobuzul, am avut timp de citit. Am reușit să citesc opt cărți. Tot nu îmi vine să cred, este un numar impresionat, nu am mai citit atât de mult de când eram în clasa a-11-ea.

Prima carte citită este:

376870

Descriere:

Nu dai in fiecare seara de Revelion peste un barbat alergand pe marginea drumului, pe jumatate dezbracat! Iar cand i se intampla lui Sookie stackhouse, nu ne putem astepta decat la noi aventuri. O poveste fascinanta, cu personaje supranaturale. Un ritm ametitor, umor, momente dramatice, mister, erotism- totul imbinat cu talent si imaginatie, asa cum ne-a obisnuit cuceritoarea Charlaine Harris.

O mică părere:

Mi-a plăcut, a fost ușor de citit, a avut acțiune și cred că este una dintre puținele serii cu vampiri pe care m-am hotărât să o continui și să o termin. Din cate îmi aduc aminte a primit trei stele din cinci pe goodreads.

Apoi, am terminat o carte începută în luna Iulie:

dostoievski_fm-jucatorul-6692

Descriere:

Lupta cu pasiunea jocului de noroc, nevoia de neoprit de a paria, chiar cu pretul fericirii celorlalti, asteptarea incordata a marii lovituri la ruleta, toate acestea alcatuiesc subiectul cartii lui Dostoievski. Jucatorul este si un pariu in sine, caci marele scriitor nu a avut decit patru saptamini pentru a o scrie si pentru a-si achita datoriile cu banii cistigati de pe urma ei.

„Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale patimii, decit catre nobletea sufletului si a trupului.” (Thomas Mann)

„Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva.” (Friedrich Nietzche)

O scurtă părere:

Sincer, mi-a plăcut destul de mult, dar nu la fel de mult ca și Crimă și pedeapsă. A fost destul de scurtă și se citește destul de ușor. I-am dat 4/5 pe goodreads.

Și pentru că o aveam de ceva timp pe raft, m-am gândit ca ar fi o idee destul de bună să mă apuc să o citesc. Am citit această carte în curs de 24de ore, nici mai mult nici mai puțin.

2672_a45e2fee

Descriere:

Un roman despre o epocă sumbră, aceea a Războiului Rece, despre un sistem totalitar şi despre o fetiţă manipulată atât de regimul comunist, cât şi de Occident.
ActuaLitté

Romanul Lolei Lafon propune un dialog imaginar între autoare şi personajul legendar Nadia Comăneci. Ideea s-a născut din fascinaţia scriitoarei pentru destinul miraculos al Nadiei, fetiţa care, la paisprezece ani, a înregistrat la Jocurile Olimpice de la Montréal, din 1976, o performanţă incredibilă: a fost prima gimnastă din lume care a primit nota 10, uluind întreaga planetă.
Împotriva voinţei sale, Nadia a devenit mândria unei naţiuni: România, care în anii ’80, încerca să convingă Occidentul cu privire la atitudinea sa antisovietică singulară din inima Balcanilor.
Nadia a fost idolul pop al sportului în Vest şi „cea mai tânără eroină comunistă” în Est. A fost „zeiţa de la Montréal”, copilul unei ţări cunoscute doar din pricina lui Dracula şi a dictatorului care o conducea. Pentru prima dată, fetiţele din ţările capitaliste îşi doreau să arate precum fetiţa-minune din Est.
Dar într-o zi, mica zână a început să crească…

Departe de a fi o simplă biografie, Fetiţa care nu zâmbea niciodată descrie povestea legendarei gimnaste românce înstrăinate de sine însăşi, care a trebuit să plătească pentru propria maturizare. Cartea Lolei Lafon analizează preţul succesului în lumea gimnasticii, o lume în care corporalitatea devine element cheie, exploatat intens atât de media, cât şi de interese de ordin politic, iar individul care aduce succesul devine instrument al propriei imagini.

Părere:

Mi-a plăcut foarte mult, deși nu are acțiune. Am fost absorbită de povestea marii gimnaste a României, de la început până la sfârșit. A priit 4/5 și o recomand din toată inima !

Apoi am făcut rost de ultima parte din seria Divergent și m-am hotărât că este timpul să termin această serie.

four_a_divergent_collection_cover

Descriere:

Cu doi ani înainte ca Tris Prior să facă alegerea care avea să-i schimbe viaţa, fiul de şaisprezece ani al liderului Abnegaţiei a trecut prin acelaşi lucru. Transferul lui Tobias către Neînfricare reprezintă şansa de a o lua de la capăt. Aici, el nu va fi strigat pe numele dat de părinţi. Aici, el nu va permite ca teama să îl transforme într-un copil înspăimântat.

Proaspăt botezat „Four”, el află în timpul iniţierii că va izbândi în Neînfricare. Însă iniţierea este doar începutul, iar Four trebuie să-şi revendice locul în ierarhia Neînfricaţilor. Deciziile lui îi vor afecta pe viitorii novici şi vor scoate la iveală secrete care ar putea să-i pună în primejdie propriul viitor – şi viitorul întregului sistem de facţiuni.

Doi ani mai târziu, Four este pregătit să acţioneze, dar cursul lucrurilor este încă neclar.

Totuşi, prima novice care sare în plasă ar putea schimba totul. Alături de ea, calea de a salva lumea ar putea deveni limpede. Alături de ea, el ar putea fi din nou Tobias.

Veronica Roth completează seria DIVERGENT cu un volum adiacent palpitant, relatat din perspectiva îndrăgitului şi celebrului personaj Tobias. Cele patru povestiri incluse în această ediţie – TRANSFERATUL, NOVICELE, FIUL şi TRĂDĂTORUL –, alături de trei scene inedite, oferă cititorilor o privire electrizantă asupra trecutului şi sentimentelor lui Tobias, pregătind totodată terenul către saga trilogiei DIVERGENT.

Părere: Am devorat această carte. Pur și simplu am retrăit momentele din celelalte cărți și am adorat asta. 5/5 pentru că este superbă.

Apoi Osho mi-a făcut cu ochiul și nu am putut rezista tentației:

product_thumb

A fost ok, am învățat câte ceva, dar nu pot să spun că am fost captivată. Nu mi se pliază toate ideile lui, dar per total a fost o carte bună. A primit 3/5.

Apoi am pus mâna pe:

spulbera-ma-atingerea-lui-juliette-vol-1_1_fullsize

Mi-a plăcut, a avut acțiune, nu m-a plictisit, a avut și dramă și romance, a fost perfectă pentru o zi de vară calduroasă. A primit 4/5.

Apoi am pus mâna pe cartea care mi-a făcut vara și mai interesantă:

la-rascruce-de-vanturi_1_fullsize

Descriere:

„Emily Bronte ne-a lasat cateva poeme si una dintre cele mai frumoase carti ale literaturii din toate timpurile. Poate cea mai frumoasa, cea mai profund violenta dintre toate povestile de dragoste.” – Georges Bataille
„Ea [Emily Bronte] a privit lumea sfasiata de un imens haos si a simtit inlauntrul sau puterea de a o uni intr-o carte. Aceasta uriasa ambitie se simte in fiecare pagina a romanului – o lupta, pe jumatate zadarnicita, dar plina de o minunata convingere, de a spune prin gura personajelor sale ceva care nu e doar «iubesc» sau «urasc», ci «noi, intreaga rasa umana» si «voi, fortele eterne»… propozitia ramane neterminata.” – Virginia Woolf
Părere:
Of, cât de mult am iubit și iubesc această carte, deși la început am fost foare sceptică în legătură cu întreaga poveste.
Fiecare pagină a fost perfectă ș m-a făcut ă nu o las din mână. A primit 5/5 și o recomand din toata inima !
Și ultima carte pe care am citit-o în luna August a fost:
cop_vise-de-sucub
A fost ok, interesantă, cel mult spus. Mi-a captivat atenția și cred că ăsta a fost plusul care ia aduc 3/5 pe gooadreads.
Și astea au fost cărțile citite în ultima lună de vară. Voi ce ați mai citit ?
O zi faină tuturor !

 

 

Muncile lui Hercule – Agatha Christie, recenzie.

Bună dragilor !

Azi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre ultima carte pe care am citit-o, și anume:

muncile-lui-hercule_1_fullsize

Am citit această carte într-o zi. Am început să o citesc în jur de 12 PM și am terminat-o cam pe la 19 PM. Cam pe atunci. Ce pot să spun ? Sunt îndrăgostită de cărțile Agathei și intenționez să fac rost de toată colecția și să le devorez, cum am facut cu aceasta.

Descriere:

Înainte de a se retrage din activitate, Hercule Poirot vrea să facă față unei provocări – să rezolve 12 cazuri care corespund muncilor clasicului sau tiz din Antichitate, cu toate că înfățișarea lui Poirot nu are nici o asemănare cu faimosul erou grec. Totuși – consideră micuțul detectic -, asemenea lui Hercule, și el a avut responsabilitatea de a scăpa societatea de unii dintre cei mai groaznici monștrii. Așadar, în perioada care precede pensionarea sa, Poirot se hotărăște sa accepte 12 cazuri – propriile munci autoimpuse. Fiecare însă intră în analele crimei drept dovezi de măietitate detectivă.

O scurtă părere:

Cartea este structurată pe 12 capitole, fiecare din ele reprezentând câte o muncă a detectivului pe care acesta dorește să o ducă la bun sfârșit înainte de a se pensiona. Acesta își alege cu grijă fiecare muncă, deoarece vrea să accepte cazurile care sunt cele mai interesante din punctul lui de vedere, cum spune el „cele care îmi pun materia cenușie la lucru”.

Să fiu sinceră, nu toate micile munci au fost pe placul meu. Unele dintre ele m-au plictisit și eram nerăbdătoare să o termin și să încep alta, cu speranța că va fi mai antrenantă. Și nu am fost dezamăgită.

Mi-a fost foarte ușor să asociez personajele cu chipuri omenești, deoarece acum ceva timp am văzut întregul serial produs după cărțile Agathei. Așadar a fost un deliciu să-mi aduc aminte de toate crimele petrecute și de agila materie cenușie a bondocului detectiv.

Per total, a foat o care foarte bună, antrenantă, cu situații cât se poate de ciudate, cu personaje și mai ciudate decât situațiile și locuri superbe. O recomand cu mare drag celor care au nevoie de puțin mister înglobat în viața de zi cu zi.

Voi ce cărți ați citit de la acestă atoare ? Ce îmi mai recomandați ?

Zi faină tuturor !

Recomandarea săptămânii #13

Bună dragilor !

Azi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre o serie de cărți pentru adolescenți, și anume:

Galaghher

Bun. Am citit prima carte din această serie acum ceva timp, cred că au trecut în jr de doi ani. Și m-am hotărât, subit, să mă apuc și de restul pentru că stăteau prea frumos pe raftul cărților necitite. Și așa am reușit să citesc ultimele trei volume din serie în cinci zile. Sunt tare uimită ! Este un record pentru mine.

Dar, revenind, pot spune că au fost chir drăguțe. Bine, acum nu pot să le spun altfel. De ce ? Pur și simplu, chiar așa au fost.

Se citesc ușor și repede, au acțiune, au suspans, au dramă, au cam de toate. Nu le pot cataloga ca și cărți bune, dar mie una, chiar mi-au plăcut, lăsând la o parte faptul că în unele momente eram „Poftim ? Serios? Chiar crezi că asta se poate întampla în viața reală ? Hai să fim serioși.”

Per total, cred că merită 3,5 steluțe pe goodreads, deși pe fiecare în parte le-am notat diferit.

Recomand această serie acelora dintre voi care au poftă de o lectură ușoară, draguță și amzantă.

În momentul de față citesc „Adam și Eva” de Libiu Rebreanu și sunt tare fascinată de tot ce se întâmplă. O să scriu cateva cuvinte și despre ea, după ce o termin, într-o postare viitoare. Dar până atunci, voi ce mai citiți ?

Seară faină tuturor !

Recomandarea săptămânii #12

Bună dragilor !

Tocmai am terminat de citit cea mai bulversantă, magică și tumultoasă carte. Trebuia neapărat să vă spun câteva cuvinte despre ea, înainte să o includ într-o postare despre cărți citite.

Pam pam pam :

tn1_musso_-_ce_as_fi_eu_final_q

Descriere:

Inima Gabriellei este sfâșiată între două feluri de iubire. Cea pentru tatăl ei și cea pentru Martin, bărbatul de care s-a îndrăgostit cândva. Primul este un polițist pasionat de meseria lui, celălalt – un hoț celebru. Însă amândoi au dispărut cu cincisprezece ani în urmă. Într-o bună zi, la aceeași oră, tatăl rătăcitor și iubitul rămas pe un alt continent reapar, în chip straniu, în viața ei. Curând, Gabrielle își dă seama că cei doi sunt prinși într-o cursă mortală.

Destinele lor nu pot fi separate. Cine va fi salvat ?

O mică părere:

Uau !

Nu, știu că nu așa e indicat să începi a-ți exprima o părere, dar sincer, asta cred eu despre această carte.

Să vă explic.

La început e o poveste mai domoală, cu multe cugetări despre trecut, frânturi de amintiri, nu prea m-am împăcat foarte bine cu ea. Prea siropoasă pe alocuri, puțină acțiune aruncată ici pe colo. Dar, pe parcurs mi-a trezit un sentiment. Nu știu cum să-l numesc, nu cred că are un nume. E sentimentul acela când îți place o carte, dar în același timp o detești. Acel sentiment de love-hate la prima citire.

Sunt așa bulversată. Anticipam un final, apoi într-o singură pagină s-a destrămat totul. Tot firul poveștii, personajele, o întorsătură la 180 de grade. Finalul – mind-blowing ! Mă așteptam ? Nu. M-a lăsat fără cuvinte.

Bun, ce ambiguu sună tot ce am spus până acum. Dar, nu vă pot spune multe, mai multe decât descrierea. Trebuie să aflați siguri, trebuie să citiți această carte.

Știți care este paradoxul ?

M-am apucat să citesc această carte, prin iunie. Primele 20 de pagini și am lăsat-o din mână. Prea siropoasă pentru gusturile mele, îmi spuneam atunci. Ei, dacă aș fi știut eu ce impact emoțional a avut asupra mea, poate nu a amânam atât de mult.

Cert e că „Ce-aș fi eu fără tine?” e un must-read de toamnă. E perfectă pentru o zi friguroasă de toamnă, cu o cană de ceai sau ciocolată calda. Sunt o romantică incurabilă !

Și m-am lungit destul. Voi ați citit-o ? Ce cărți v-au impresionat cel mai mult și de ce ?

Aștept cu nerăbdare opiniile voastre.

Seară faină !

 

 

Colțișorul cărților #1

Bună dragilor!

Azi m-am hotărât să vă spun câteva cuvinte despre cărțile citite luna aceasta. A fost o lună foarte productivă din acest punct de vedere.

Ei bine, luna aceasta am citit șapte cărți. Sunt uimită că am avut timp și dispoziția necesară să termin atâtea. Sunt multe, deși unele destul de scurte, dar sunt mândră de mine.

Am început prin a citi Un dans cu un duce, de Tessa Dare. A fost o lectuă plăcută, ușoară, am reușit să termin această carte in one standing, pe autobuz.

Un-dans-cu-un-duce1

Sincer, m-a impresionat povestea de dragoste, deși nu prea sunt o fană înrăită a genului romance. A primit patru stele pe goodreads.

Următoarele două cărți le-am citit în decursul read a thon-ului organizat în această lună, și anume partea a doua din Banchetul Nebunilor de Rachel Mead și Orașul de sticlă de Cassandra Clare. (Puteți să vedeți părerea mea despre fiecare accesând acest link Update read-a-thon)

Următoarea carte citită luna aceasta a fost Memoriile unei gheișe de Arthur Golden. (Puteți, de asemenea, să aflați părerea mea despre această carte accesând acest link:  Recomandarea săptămânii #11)

Am dat o tură și pe la bibliotecă și am ales Spectrul lui Alexander Wolf de Gaito Gazdanov.

spectrul-lui-alexander-wolf_1_fullsize

A fost o carte bună, misterioasă, piperată cu puțină iubire. A fost bună, dar nu extraordinară. În 160 de pagini ale ei, m-am aflat în mintea unui om terorizat de ideea comiterii unei crime. A avut suișuri și coborâșuri, mustrări de conștiință și fapte reale. A fost un drum scurt, după părerea mea, care trebuia alimentat cu mai mult. Per total, am ajuns la concluzia că literatura rusă este de calitate și trebuie să-mi mai destind puțin orizonturile cu privire la autorii ei.

Și tot de la bibliotecă am ales și După cutremur  de Haruki Murakami.

Haruki-Murakami__Dupa-cutremur-130

Ei bine, această carte m-a dezamăgit profund. Este a doua carte de Murakami, pe care o citesc și care mi-a lăsat un gust amar.

Este împărțită în scurte povestioare, având în centru diferiți oameni, diferite comportamente și gânduri, după marele cutremur din Kobe.

Pur și simplu nu am regăsit acel „ceva” atrăgător la ea, așa cum am găsit la prima carte citită și anume Pădurea Norvegiană. Nu am putut să-i dau mai mult de două stele pe goodreads, și astea au fost trase de păr.

Și ultima carte pe care am citit-o luna aceasta a fost Puterea extraordinară a subconștientului tău de Joseph Murphy.

Puterea_extraordinara_a_subconstientului_tau_deceneu

Această carte a fost destul de greu de „digerat”. M-am chinuit să o citesc pe parcursul a mai multor luni, pentru că prezintă niște idei mai puțin comune despre puterea vindecării care este prezentă în fiecare din noi. Am reușit totuși să le înțeleg și să pun câteva dintre povețe în practică, și, sincer, cu multă concentrare pot da roade.

Voi ce ați citit luna aceasta ? Ce recomandări îmi puteți face ?

Vă aștept părerile cu mare drag.

Recomandarea săptămânii #11

Ce absență îndelungată. Luna Mai și începutul lunii Iunie au fost destul de aglomerate. Pot spune sincer că nu am avut timp nici să respir. Totuși am reușit să citesc câte ceva pe ici pe colo, dar nu foarte mult. Luna Mai nu a fost absolut deloc productivă, dar sper să revin în forță.

Săptămâna acesta vă prezint o carte care m-a emoționat profund, deși este ficțiune. Au fost suișuri și coborâșuri, întrebări peste întrebări și atât de multe sentimente, un amalgam prins printre pagini.

Așadar, recomandarea acestei săptămâni este:

IMG_2941

Descriere:

Bestseller internațional, numărul 1 în topurile din Europa și America, vândut în peste 6 milioane de exemplare și tradus în 39 de limbi, romanul lui Arthur Golden a fost ecranizat de regizorul Rob Marshall, pelicula fiind distinsă în 2006 cu un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar și 3 premii Bafta.

Ce este o gheișă? Un obiect al dorinței. O operă de artă în mișcare. Un actor, un artizan, un entertainer, după tradiția japoneză. Un tip uman, la granița clișeului cultural, imposibil de redat în categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedă, în cea mai înaltă măsură, rafinamentul artelor lumești.

„În parte roman istoric, în parte bildungsroman, în parte basm,Memoriile unei gheișe îi dezvăluie cititorului o lume dispărută, de un exotism plin de rafinament.” The New York Times 

„Golden scrie cu uimitoare empatie despre un tip feminin privit de obicei, în Occident, ca o caricatură sau o piesă de muzeu. De foarte puține ori s-a întâmplat ca o lume străină, închisă privirilor indiscrete, să fie evocată cu atâta naturalețe.” The New Yorker 

O mică părere:

Dacă nu ați citit această carte până acum, sfatul meu este să dați fuguța la cea mai apropiată librărie și să puneți mâna pe ea. Merită și cel mai mic bănuț.

După cum am spus și la începutul postării, aceasta carte este un roller-coaster al sentimentelor, din toate punctele de vedere. Mi-a transmis atât de multe sentimente, uneori contradictorii, dar care la sfârșit s-au conturat într-unul puternic.

Pe scurt, acestă carte prezintă povestea lui Chyo, cunoscută mai apoi sub numele ei de gheișă, Sayuri. Drumul ei spre a deveni o gheișă este străbătut de multe peripeții, pe care le trece cu bine. Mi-a plăcut evoluția ei de-a lungul romanului, deși unele decizii pe care le-a luat au dus-o pe un drum greșit. Aceste alegeri au făcut-o puternică, frumoasă, dorită. Deși o gheișă este învățată să-și suprime fericirea, ea reușește să-și creeze un scop din ea, luptând cu fiecare celula a corpului pentru a-l îndeplini.

Esența acestei narări este faptul că fiecare femeie este frumoasă prin felul său de a fi, de a se purta, de a avea încredere în forțele proprii, de a reuși să treacă peste hopurile vieții pentru a-și atinge scopul.

Voi ați citit cartea sau ați văzut filmul ? Ce părere aveți ?

Recomandarea săptămânii #10 +Update

Bună dragilor ! Înainte de a vă prezenta cartea săptămânii acesteia, am să vă spun progresul meu la provocare.

Am început cu Eve de Anna Carey,  primul volum, pe care l-am citit în totalitate, asta însemnând 285 de pagini. Am continuat cu cel de-al doilea volum al seriei, din acesta citind doar 117 pagini. Din romanul lui John Green nu am reușit să citesc decât 16 pagini. Mai am în jur de 20 de pagini și termin romanul, dar până la ora 15 nu am reușit.

Un total de 412 pagini. Nu e rău pentru o provocare de 24 de ore. Sunt mândră de mine că nu „mi-am ieșit din mână”. Luna viitoare vă aștept cu drag și pe voi !

Revenind la oile noastre, azi vă prezint o carte despre care nu știu multe lucruri. Pot spune că nu știu mai nimic, dar descrierea de pe spate sună promițător.

Așadar, recomandarea acestei săptămâni este:

IMG_3216

Descriere:

Romanul Pădurea norvegiană, care-și împrumută titlul de la un hit al formației Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politică agitată a anilor ’60. Narațiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emoțională răscolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmărește firul implicațiilor psihologice născute din dragostea imposibilă pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice în camere sordide de cămin studențesc, de afișe și discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.

Este prima carte de Murakami pe care am pus mânuța și sunt foarte nerăbdătoare să o citesc.

Voi ați citit cartea ? Ce părere aveți despre acest autor ?