August Wrap up.

august-wrap-up

Bună tuturor !

Azi este o zi ploioasă, mohorâtă și numai bună pentru un mic post. Am lipsit ceva timp, pentru că de, a fost vară, am avut practică pentru facultate, am lucrat și am colindat prin țară.

Dar, să revenim la subiect. Azi, vreau să vă spun cateva cuvinte despre cărțile pe care le-am citit eu în luna August. Și pentru că am mers mult cu autobuzul, am avut timp de citit. Am reușit să citesc opt cărți. Tot nu îmi vine să cred, este un numar impresionat, nu am mai citit atât de mult de când eram în clasa a-11-ea.

Prima carte citită este:

376870

Descriere:

Nu dai in fiecare seara de Revelion peste un barbat alergand pe marginea drumului, pe jumatate dezbracat! Iar cand i se intampla lui Sookie stackhouse, nu ne putem astepta decat la noi aventuri. O poveste fascinanta, cu personaje supranaturale. Un ritm ametitor, umor, momente dramatice, mister, erotism- totul imbinat cu talent si imaginatie, asa cum ne-a obisnuit cuceritoarea Charlaine Harris.

O mică părere:

Mi-a plăcut, a fost ușor de citit, a avut acțiune și cred că este una dintre puținele serii cu vampiri pe care m-am hotărât să o continui și să o termin. Din cate îmi aduc aminte a primit trei stele din cinci pe goodreads.

Apoi, am terminat o carte începută în luna Iulie:

dostoievski_fm-jucatorul-6692

Descriere:

Lupta cu pasiunea jocului de noroc, nevoia de neoprit de a paria, chiar cu pretul fericirii celorlalti, asteptarea incordata a marii lovituri la ruleta, toate acestea alcatuiesc subiectul cartii lui Dostoievski. Jucatorul este si un pariu in sine, caci marele scriitor nu a avut decit patru saptamini pentru a o scrie si pentru a-si achita datoriile cu banii cistigati de pe urma ei.

„Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale patimii, decit catre nobletea sufletului si a trupului.” (Thomas Mann)

„Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva.” (Friedrich Nietzche)

O scurtă părere:

Sincer, mi-a plăcut destul de mult, dar nu la fel de mult ca și Crimă și pedeapsă. A fost destul de scurtă și se citește destul de ușor. I-am dat 4/5 pe goodreads.

Și pentru că o aveam de ceva timp pe raft, m-am gândit ca ar fi o idee destul de bună să mă apuc să o citesc. Am citit această carte în curs de 24de ore, nici mai mult nici mai puțin.

2672_a45e2fee

Descriere:

Un roman despre o epocă sumbră, aceea a Războiului Rece, despre un sistem totalitar şi despre o fetiţă manipulată atât de regimul comunist, cât şi de Occident.
ActuaLitté

Romanul Lolei Lafon propune un dialog imaginar între autoare şi personajul legendar Nadia Comăneci. Ideea s-a născut din fascinaţia scriitoarei pentru destinul miraculos al Nadiei, fetiţa care, la paisprezece ani, a înregistrat la Jocurile Olimpice de la Montréal, din 1976, o performanţă incredibilă: a fost prima gimnastă din lume care a primit nota 10, uluind întreaga planetă.
Împotriva voinţei sale, Nadia a devenit mândria unei naţiuni: România, care în anii ’80, încerca să convingă Occidentul cu privire la atitudinea sa antisovietică singulară din inima Balcanilor.
Nadia a fost idolul pop al sportului în Vest şi „cea mai tânără eroină comunistă” în Est. A fost „zeiţa de la Montréal”, copilul unei ţări cunoscute doar din pricina lui Dracula şi a dictatorului care o conducea. Pentru prima dată, fetiţele din ţările capitaliste îşi doreau să arate precum fetiţa-minune din Est.
Dar într-o zi, mica zână a început să crească…

Departe de a fi o simplă biografie, Fetiţa care nu zâmbea niciodată descrie povestea legendarei gimnaste românce înstrăinate de sine însăşi, care a trebuit să plătească pentru propria maturizare. Cartea Lolei Lafon analizează preţul succesului în lumea gimnasticii, o lume în care corporalitatea devine element cheie, exploatat intens atât de media, cât şi de interese de ordin politic, iar individul care aduce succesul devine instrument al propriei imagini.

Părere:

Mi-a plăcut foarte mult, deși nu are acțiune. Am fost absorbită de povestea marii gimnaste a României, de la început până la sfârșit. A priit 4/5 și o recomand din toată inima !

Apoi am făcut rost de ultima parte din seria Divergent și m-am hotărât că este timpul să termin această serie.

four_a_divergent_collection_cover

Descriere:

Cu doi ani înainte ca Tris Prior să facă alegerea care avea să-i schimbe viaţa, fiul de şaisprezece ani al liderului Abnegaţiei a trecut prin acelaşi lucru. Transferul lui Tobias către Neînfricare reprezintă şansa de a o lua de la capăt. Aici, el nu va fi strigat pe numele dat de părinţi. Aici, el nu va permite ca teama să îl transforme într-un copil înspăimântat.

Proaspăt botezat „Four”, el află în timpul iniţierii că va izbândi în Neînfricare. Însă iniţierea este doar începutul, iar Four trebuie să-şi revendice locul în ierarhia Neînfricaţilor. Deciziile lui îi vor afecta pe viitorii novici şi vor scoate la iveală secrete care ar putea să-i pună în primejdie propriul viitor – şi viitorul întregului sistem de facţiuni.

Doi ani mai târziu, Four este pregătit să acţioneze, dar cursul lucrurilor este încă neclar.

Totuşi, prima novice care sare în plasă ar putea schimba totul. Alături de ea, calea de a salva lumea ar putea deveni limpede. Alături de ea, el ar putea fi din nou Tobias.

Veronica Roth completează seria DIVERGENT cu un volum adiacent palpitant, relatat din perspectiva îndrăgitului şi celebrului personaj Tobias. Cele patru povestiri incluse în această ediţie – TRANSFERATUL, NOVICELE, FIUL şi TRĂDĂTORUL –, alături de trei scene inedite, oferă cititorilor o privire electrizantă asupra trecutului şi sentimentelor lui Tobias, pregătind totodată terenul către saga trilogiei DIVERGENT.

Părere: Am devorat această carte. Pur și simplu am retrăit momentele din celelalte cărți și am adorat asta. 5/5 pentru că este superbă.

Apoi Osho mi-a făcut cu ochiul și nu am putut rezista tentației:

product_thumb

A fost ok, am învățat câte ceva, dar nu pot să spun că am fost captivată. Nu mi se pliază toate ideile lui, dar per total a fost o carte bună. A primit 3/5.

Apoi am pus mâna pe:

spulbera-ma-atingerea-lui-juliette-vol-1_1_fullsize

Mi-a plăcut, a avut acțiune, nu m-a plictisit, a avut și dramă și romance, a fost perfectă pentru o zi de vară calduroasă. A primit 4/5.

Apoi am pus mâna pe cartea care mi-a făcut vara și mai interesantă:

la-rascruce-de-vanturi_1_fullsize

Descriere:

„Emily Bronte ne-a lasat cateva poeme si una dintre cele mai frumoase carti ale literaturii din toate timpurile. Poate cea mai frumoasa, cea mai profund violenta dintre toate povestile de dragoste.” – Georges Bataille
„Ea [Emily Bronte] a privit lumea sfasiata de un imens haos si a simtit inlauntrul sau puterea de a o uni intr-o carte. Aceasta uriasa ambitie se simte in fiecare pagina a romanului – o lupta, pe jumatate zadarnicita, dar plina de o minunata convingere, de a spune prin gura personajelor sale ceva care nu e doar «iubesc» sau «urasc», ci «noi, intreaga rasa umana» si «voi, fortele eterne»… propozitia ramane neterminata.” – Virginia Woolf
Părere:
Of, cât de mult am iubit și iubesc această carte, deși la început am fost foare sceptică în legătură cu întreaga poveste.
Fiecare pagină a fost perfectă ș m-a făcut ă nu o las din mână. A primit 5/5 și o recomand din toata inima !
Și ultima carte pe care am citit-o în luna August a fost:
cop_vise-de-sucub
A fost ok, interesantă, cel mult spus. Mi-a captivat atenția și cred că ăsta a fost plusul care ia aduc 3/5 pe gooadreads.
Și astea au fost cărțile citite în ultima lună de vară. Voi ce ați mai citit ?
O zi faină tuturor !

 

 

Sunetul dorinței.

Cerul era de un cenușiu aspru. Marea era învolburată. Vântul își croia drum printre volanele frustei.. Nu ploua, dar era frig. Iar frigul acela indestructibil îmi mângâia măduva spinării, gâdilând-o.

Stăteam pe malul apei aproape nemișcată. Eram atentă la mișcarea uniformă a valurilor. Vedeam disperarea mea oglindită în mișcarea lor. Vedeam cum se agită, căutând disperată liniștea. Vedeam spaima din ochii ei.

Bâzâitul telefonul mă trezește din reverie. Răspund.

– Bună, frumoaso.

Ah, acea voce, acea voce dură, arogantă ș sexi. Picioarele mi se înmoaie, iar mâna liberă caută frenetică un colț de piatră de care să se agațe.

– Da ?

– Ai douăzeci de minute să vi la motelul de la ieșirea pe auto-bandă.

– Nu … Nu acum. Azi este ziua mea liberă.

– Acum frumoaso. Nu mă face să vin după tine, spune răgușit și plin de violență.

– Dar …

Și închide.

Dar e ziua mea liberă. Azi. Azi mă relaxez. Azi nu o aud pe Alice plângându-se de clienții nesimțiți și pe Sasha sporovăind despre cât de sexi este clientul ei fidel. Azi vreau să-mi aud propria voce răsunând în văzduh. Azi sunt liberă. Nu plec de pe plajă. Din pură încăpățânare, mă pun pe nisipul umed și îmi aprind o țigară.Fumul mă liniștește cât de cât, dar se termină repede.

Cinci minute mai târziu alerg spre apartamentul meu. Un taximetrist claxonează.

-Bou, naibii ! Nu, azi nu am chef de nesimțiți. Azi e ziua mea liberă. Țip cât mă țin plămânii.

Ajung în fața ușii. Cu stupoare realizez că este deschisă. Acum nu mai judec. Mi-e frică, creierul meu mă îndeamnă să plec, dar instinctul, instinctul îmi spune că ce mă așteaptă de partea cealaltă e izvorul imaginației mele. Nimic nu e așa rău.

Dacă e un necunoscut ? Dacă e hoț ? Dacă te violează ? Dacă te omoară ? Șiruri de gânduri împrăștiate. Unele țipă așa de tare încât, pe moment, surzesc.

Nu …le alung din minte și deschid. Te văd.

Ești acolo, jucându-te cu trabucul din colțul gurii. Ești acolo, așteptând. Totul în jurul tău emană sexualitate. Totul pare șters.

Ochii tăi plini de dorință îmi ard carnea fragedă.  Sunt vrăjită de splendoarea apariției tale și tot odată, șocată. Mă topesc sub privirea ta, iar sigurul meu fir de rațiune dispare. Dorința, foamea, pun stăpânire pe corpul meu. Sunt a ta.

tumblr_mho05vXqw01qkyv4fo1_500

Eva.

Recomandarea săptămânii #2

Ploaia s-a oprit, soarele strălucește, iar vântul suflă nemilos. A venit toamna, și odată cu sosirea ei peisaju s-a schimbat. Merg pe stradă și observ cum totul se schimbă, de la culoare, la caracter. Nici soarele nu mai încălzește cum obișnuia să o facă acum două săptămâni.

A început și școala. Toți copii se bucură de începutul școlii. Fiecare în felul lui. Unii din cauza plictiselii de-a lungul verii, sau muncii, alții pentru aș-i etala noua garderobă. O geantă nou nouțăde la Louis Vuitton, sacoul de la Breshka si pantalonii de la H&M. Și iar m-am luat cu vorba și am uitat de esența postului.

Și pentru că azi e miercuri, e timpul pentru o noua recomandare. Săptămâna acesta citesc o care foarte interesantă. Are acel „ceva” și a reușit să mă surprindă în mod plăcut.

Iată recomandarea acestei săptămâni:

Charles-Bukowski__Femei-130

Descriere:

Personajul romanului Femei, Henry Chinaski (alter ego al autorului, prezent în mai multe cărți ale sale), este un scriitor alcoolic, mare amator de femei, măcinat de gândul ratării. Dincolo de obsesia pentru sex, băutură și pariuri la curse și de predilecția pentru scenele de umor negru care răsar, alături de erotismul dezlănțuit, la fiecare pagină, se ghicește disperarea naratorului care-și strigă singurătatea, nevoia de tandrețe și compasiune.

 

Hrană pentru minte.

Pasiunea pentru lectura s-a atașat de mine, ca să spun așa, cam pe la vârsta de paișpe ani. Acum aproape cinci ani, țineam în mână prima carte pe care am citit-o cu dragă inimă, din propria inițiativă, nefiind împinsă de la spate de nimeni. A fost tare greu la început. Eram un copil capricios, iar cititul nu se numara printre pasiunile mele, asta pentru că eram obligată să citesc povești nemuritoare și alte cărți, care la vârsta aceea mi se păreau tare neinteresante.

Acum, la aproape nouăsprezece ani, cărțile au devenit a doua mea dragoste. Citesc aproapte tot ce-mi cade în mână, de la Young Adult până la cărțile clasice. Nu mai am preferințe, nu mai citesc numai un anumit gen de carte, așa cum făceam la început, fiid obsedată de romanele polițiste. Acum citesc orice care nu depinde neapărat de starea mea de spirit. Nu am catalogat niciodată cărțile așa. Pur și simplu citesc cartea care-mi cade la mână. Am încercat la un moment dat să trag bilețele. A mers câteva luni, apoi m-am plictisit.

Nu pot să spun altceva, doar că acum, cititul nu este o corvoadă, ci o plăcere, o necesitate. Este o pasiune care o să moară greu.

Este vital.

Este hrana minții mele.

the-book-books-px-wallgc-com-505617

File de jurnal (2) Călătoria.

Am plecat. M-am urcat în tren cu o destinaţie cunoscută biletului dar necunoscută mie, şi am plecat. Nu am fugit, ci doar mi-am rezervat dreptul la libertatea de care beneficiez odată cu vârsta.

Frumos sentiment … Libertate …

Cât o să dureze ?

Era o noapte limpede, iar luna strălucea somptuos. Era regina întunericului, domnea peste pământ cu o aură superficială şi în acelaşi timp protectoare. Priveam pe geam uimită de misterul pe care îl emana. Mă simţeam împlinită, deşi durerea începea să-şi facă apariţia. Mici îndoieli pe ici pe colo, mici dureri de cap, câteva lacrimi de aici de acolo şi uite aşa controlul asupra propriului trup dispare. Încet, până în momentul zero, când din toată puterea acumulată rămâne doar o luminiţă care pâlpâie, acumulând încrederea din jur în încercarea de a nu se stinge.

Nu mi-am dezlipit nicio clipă ochii de la frumuseţea nopţii, n-am dormit, n-am mâncat.  Nu-mi amintesc să fi plecat, nu-mi amintesc să fi rămas. Dar când m-am uitat cu atenţie în jur, am observat că nu eram în tren. Totul în jurul meu era distorsionat. Şi o ploaie rece îmi îngheţa fiecare os al corpului.

Frig … şi atunci te-am văzut. Inima a început să zâmbească. Veneai spre mine. M-ai luat de mână şi am plecat.

48515422_rain_girl_large

Eva

Dozajul perfect.

Stau în genunchi lângă pat, plâng. Corpul mi se cutremură în ritmul natural al suspinelor. Plămânii îmi ard, vor să încetez, dar cu toate acestea urlă după sentimentul divin al eliberării. Un suspin îmi oprește respirația precipitată de la atâta alergat orbește. 

Tremur. Mi-e frică. 

Mirosul metalic al sângelui îmi clătește fiecare nerv. Nu sunt o criminală. Dar am fugit, l-am lăsat zăcând pe jos, sângerând, într-o poziție soră cu moartea.

Plâng. A trecut ceva vreme de când nu mi-am mai revărsat năduful. Am fost prea ocupată cu noul job, încât creierul meu aburit de la alcool și fumul liniștitor al țigărilor, nu a reușit să mai facă acele conexiuni stabile. E pierdut într-o bulă, în spațiul nelimitat dintre tărâmul imaginației mele și cruda realitate. Nu mi-am dat seama cât de mut mi-a lipsit acest sentiment de eliberare, dar circumstanțele sunt ciudate și înfricoșătoare. Am fugit ! 

Se aud pași grăbiți pe hol. Este aici ! Nu mă pot mișca, nu mai am putere, am obosit.

Un bocănit mă readuce cu picioarele pe pământ. Dorința mea arzătoare de a dispărea de pe fața pământului, piere. M-a găsit. 

Îmi ridic ochii spre ceasul de pe noptieră, e aproape miezul nopții, momentul prielnic. Cu glas șoptit întreb „ Cine-i ?” Drept răspuns primesc un mârâit gutural, plin de pasiune, al unui prădător feroce. Oliver…

Acel sentiment de frică dispare, sunt, mai degrabă, copleșită de puterea pe care o exerciți asupra mea. Acea dorință primară de a te atinge, de a-ți gusta fiecare părticică a corpului, de a-ți inhala mirosul specific de cafea și smochine din nou și din nou…mă chinuie.

Aștept și aștept, și… Vocea-ți sună divin când îmi pronunți numele, o doză perfectă de seducție și pasiune. Așa de suav…

Mă simt o insectă lipsită de rațiune care prinsă în plasa prădătorului. Închid ochii, paradisul transformându-se în ceva nemaivăzut, plin de culoare, mii de voci care dansează, îmi adun toată voința de care dispun și mă ridic. Mă îndrept spre ușă. Amorțită și cu sângele șiroind din rana de pe piept, deschid. Sunt pregătită, orice s-ar întâmpla, de data asta nu mai fug. Am înnebunit ? 

Mike, îngerul meu, ești aici ? 

Image

E.